Zilele trecute, Janet Yellen, secretarul Trezoreriei SUA, a răspuns întrebărilor unei subcomisii de credite a Senatului american, unde a trebuit să facă față întrebărilor privind stabilitatea sectorului bancar din SUA, în urma eșecurilor băncii din Silicon Valley și Signature Bank. Printre altele, ea a declarat senatorilor că nu are în vedere niciun plan de a garanta toate depozitele bancare, fără aprobarea Congresului.
Veștile bune despre schimbarea regulilor în favoarea clienților băncilor s-au oprit
După două falimente bancare într-o singură săptămână, Silicon Valley Bank, Signature Bank și prăbușirea First Republic Bank, în SUA, plus a colapsului din Elveția a Credit Suisse, în ciuda mobilizării și a sprijinului urgent din partea băncilor centrale, încrederea în bănci dispare din nou pe piețele financiare.
Cum de este acum posibil acest lucru, când s-au făcut atât de multe pentru consolidarea băncilor după criza din 2008? Poate că Silicon Valley Bank nu este altceva decât un eveniment clasic, care demonstrează că riscul de lichiditate este acela care poate dărâma o bancă. Dar poate că problemele au originea în altă parte.
Cazul I: Silicon Valley Bank s-a confruntat cu două riscuri simultane: riscul ratei dobânzii și riscul de lichiditate. Vulnerabilitatea băncii a fost rezultatul faptului că deținea o proporție mare de depozite neasigurate și o mare parte din depozite investite în titluri de trezorerie cu dobânzi foarte mici, păstrate până la scadență. Dar, din martie 2022, Rezerva Federală a Statelor Unite a crescut agresiv dobânzile – cu 4,5 puncte procentuale până acum – în încercarea de a controla inflația în creștere.
Drept urmare, randamentul titlurilor de trezorerie pe un an a guvernului SUA a atins un maxim din ultimii 17 ani – de 5,25 la sută în martie 2023, în creștere de la mai puțin de 0,5 la sută la începutul lui 2022. Randamentele titlurilor de trezorerie la 30 de ani au crescut cu aproape 2 puncte procentuale.
O creștere atât de rapidă a ratelor dobânzilor într-un timp atât de scurt a făcut ca valoarea de piață a datoriilor emise anterior acestei politicii agresive de dobândă a FED – fie obligațiuni corporative sau bonuri de trezorerie guvernamentale – să scadă, în special pentru acelea cu termen mai lung. În situația în care proprietarul titlurilor vechi, cu rentabilitate redusă, în goana după lichidități, trebuie să le vândă înainte de scadență într-un moment în care valoarea de piață este mai mică decât valoarea nominală, el va înregistra o pierdere reală.
