1. Până în prezent, nu s-a găsit niciun tratament eficient pentru infecția cu Covid-19, imunizarea prin vaccinare este un mijloc de prevenție și va dura mult timp până când pandemia globală va putea fi controlată. Acest lucru va aprofunda criza economică.
2. Nivelul ridicat al cheltuielilor statelor pentru asigurarea de bunuri, servicii și medicamente, în special în sistemele publice de sănătate și pentru siguranța publică pot duce la creșterea nivelului de impozite și taxe, inclusiv de taxe vamale. Așadar, anumite bunuri și servicii vor deveni mai scumpe, iar contribuțiile la impozite și taxe vor cântări mai mult în bugetul afacerilor și al gospodăriilor.
3. Aceste lucruri, împreună cu scăderea veniturilor pentru unele persoane din cauza crizei Covid-19, vor avea ca efect venituri disponibile mai mici pentru mulți indivizi/ gospodării, ceea ce poate duce la reducerea consumului. De asemenea, trebuie luată în considerare o schimbare bruscă a comportamentului consumatorilor din cauza restricțiilor și măsurilor de siguranță luate pentru a preveni răspândirea infecțiilor, cum ar fi scăderea costurilor de transport, prânzul sau mese în oraș sau la locul de muncă sau pentru ținute de birou sau de oraș, renunțarea la călătorii, vacanțe și divertisment etc. . Aceste scăderi în consum și modificări de preferințe au influențat puternic multe companii și domenii de activitate, iar revenirea nu va fi uniformă și simultană, ci treptată, discontinuă și numai pe anumite sectoare de activitate, cel puțin pentru anul următor.
4. Ar trebui, de asemenea, să ne uităm la nivelul fără precedent de lichiditate din sistemul financiar. Această inundare cu lichidități și dobânzile ultra-mici sau negative ar putea crea probleme pentru atractivitatea produselor de economisire, pe de o parte, și calitatea produselor de creditare, pe de altă parte. De asemenea, persistența dobânzilor foarte mici va avea ca rezultat o creștere a apetitului pentru risc în căutarea unei rentabilități mai bune a investițiilor financiare, iar pe de altă parte relaxarea condițiilor de creditare, inclusiv pentru consumatori, ceea ce înseamnă potențiale pierderi, îndatorare excesivă, creșterea împrumuturilor neperformante și a celor riscante și o redresare financiară lentă a gospodăriilor, ceea ce poate amenința, eventual, stabilitatea financiară, în cazul în care aceste probleme vor deveni sistemice.
5. Pandemia a adus șomaj tehnic sau disponibilizări pentru milioane de cetățeni, iar unele locuri de muncă vor fi pierdute pentru totdeauna. Digitalizarea și automatizarea accelerate vor face dificilă găsirea de locuri de muncă în conformitate cu calificările și experiența solicitanților de locuri de muncă, iar conversia profesională pentru profesiile și meseriile viitorului va fi grea sau imposibilă pentru un număr mare de oameni. Prestațiile sociale vor cântări foarte mult asupra cheltuielilor publice, alături de volumul mare de pensii care trebuie plătite unei populații europene în vârstă. În Europa, chiar înainte de pandemie, șomajul în rândul tinerilor era ridicat, iar perspectivele post-pandemice vor fi și mai întunecate. Creșterea nivelului sărăciei reprezintă o mare amenințare pentru economie. Dificultățile economice, scăderea nivelului de trai și rate mai ridicate ale șomajului pot contribui la nivelul deja ridicat de tulburări sociale.
6. Fluctuațiile imprevizibile ale prețurilor la energie și alte materii prime, posibile întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare din cauza următoarelor valuri ale pandemiei, o scădere masivă a cererii pentru unele produse și servicii pot crea incertitudine și impreviziune în afaceri și vor încetini redresarea economiei.
Nu trebuie să trecem cu vederea dependența industriilor occidentale de Asia, în special China și lipsa unei viziuni strategice pentru a preveni viitoarele crize de natură similară sau diferită.
O imagine nu prea atrăgătoare...
