Cei apropiati stiu că-mi încep ziua citind presa. Inevitabil, însă, de patru ani, dimineața, parcurg rapoarte de conflict, hărți cu extinderi ale focarelor și discursuri care vizează forța militară. Am realizat astăzi că șocul acestor știri nu creează surpriză, dimpotrivă, m-a frapat obișnuința de a citi zilnic, în 2026, despre conflictele majore în curs de desfășurare din lume, adică războiul din Ucraina, conflictul de lungă durată dintre Israel și Palestina, și, mai nou, despre situația din Orientul Mijlociu. Suntem martorii unei volatilități geopolitice fără precedent, la bază având confruntări geostrategice, ambiții geoeconomice și o competiție mondială pentru accesul la resurse.
Pentru mine, acestea nu au dus la uzura de a citi zilnic despre violențe și conflicte, ci la revolta că suntem nevoiți să trăim într-o lume intrată în criză de securitate, că suntem captivii unei volatilități geopolitice fără precedent, unde diplomația suferă eșec după eșec pentru că nu e folosită decât exclusiv tranzacțional, ca pretext pentru a avansa cerințe maximaliste, întețind tensiunile și nu pentru lichidarea războaileor și instaurarea păcii.
Diplomația tradițională nu mai ține pasul cu conflictele actuale, transformând crizele în „soluții militare” și în operațiuni speciale care duc la războaie de uzură. Dar pacea obținută prin victorii militare nu este o pace durabilă pentru că alimentează rezistența și dorința de răzbunare a perdantului.
Traversăm o eră a fragmentării active. Lumea în care trăim și chiar și noile tehnologii facilitează o arhitectură de securitate care nu mai este bipolară, ba chiar se dovedește că nu poate fi unipolară și se prefigurează că va trebui acceptat multilateralismul. Mai degrabă soluțiile trebuie să vină din recunoașterea și acceptarea dependențelor reciproce, înțelegerea faptului că pacea poate fi stabilitate negociată și nu căutarea „victoriei totale” - un concept care istoric s-a dovedit, de altfel, a fi o greșeală. Mai mult, dacă ce avem acum nu mai ajută, chiar va trebui să găsim mecanisme și instituții noi de formalizare a noului peisaj mondial de distribuire a puterii, altfel va fi pusă în pericol supraviețuirea globală.
În pragul Zilei Mondiale a Femeii, într-o lume marcată de conflicte, pentru mine e ca o ancoră gândul că în limba română Pacea este un substantiv feminin, devenind astăzi nu doar un simbol, ci o urgență vitală.
