Nu s-ar spune că viața nu palpită vara asta-n București! Săptămâna trecută, printre propunerile din pachete cu măsuri de austeritate
și scandalurile în coaliția guvernamentală dacă să fie sau nu doliu național, un nou subiect fierbinte a aterizat pe neașteptate pe masa presei și în farfuria din ce în ce mai goală a cetățeanului de rând. Secretariatul General al Guvernului a strecurat pe agenda ședinței din 8 august un proiect de lege privind plata pensiilor private inițiat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, A.S.F.. S-a sperat, poate, la o adoptare pe repede înainte mizând că, în zgomotul prea multelor evenimente și decizii recente, proiectul va trece nestingherit și va fi bifată rezolvarea unei lacune în reglementarea românească din sectorul pensiilor private: absența unui cadru legislativ privind plata pensiilor private.
Un argument adus pentru graba cu care s-a trecut la procedura de adoptare ar fi că proiectul de lege ar urma să fie evaluat în septembrie 2025 de Comitetul pentru Piețe Financiare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (O.C.D.E), organizație la care România speră să adere la sfârșitul îndeplinirii jaloanelor din foaia de parcurs. Este adevărat, proiectul a fost în transparență decizională pe site-ul Ministerului Muncii, pentru consultare publică între 11- 20 iunie, într-o perioadă foarte agitată din acest an, în care Guvernul Bolojan încă era în formare, acesta fiind învestit în funcție în 23 iunie. Negocierile cu partidele pentru formarea coaliției de guvernare au început din 28 mai și cu greu s-a ajuns la un consens, astfel încât perioada aleasă pentru consultare publică și incertitudinea privind formarea guvernului au pus în umbră demersul respectiv, deși subiectul reglementării și termenele de adoptare la care se speră necesitau, parcă, ceva mai mult efort de mediatizare din partea celor care l-au propus și a celor care l-au pus în consultare, eventual și prin organizarea unor dezbateri reale.
Aș vrea să mai spun și că în cadrul Autorității pentru Supravegherea Financiară (A.S.F.) funcționa (funcționează?) un Grup consultativ de dialog permanent în domeniul protecției consumatorilor de servicii financiare nebancare (GCDPPC), pe lângă Consiliul A.S.F.. Ultima ședință a acestui grup a avut loc la sfârșitul lunii septembrie 2024, iar de atunci nimic nu a tulburat o liniște asurzitoare, nici măcar o recomandare a Grupului de Lucru pentru Pensii Private al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (O.C.D.E.) cu privire la necesitatea de a reglementa în țara noastră o secțiune rămasă neacoperită de reglementare, într-un domeniu care oricum este caracterizat ca fiind supra reglementat, adică asigurările.
Despre ce este vorba?
În expunerea de motive care însoțește propunerea de lege se menționează că << Grupul de Lucru pentru Pensii Private al O.C.D.E., la reuniunea din 11 iunie 2024, a identificat un domeniu în care alinierea României la principiile de bază ale O.C.D.E. aferente reglementării pensiei private și la Recomandarea O.C.D.E. pentru proiectarea corectă a planurilor de pensii cu contribuții definite, ar trebui îmbunătățită, înainte ca Grupul de lucru pentru pensii private să continue cu revizuirea aderării, și anume: ,,Adoptarea unei legislații care să definească și să structureze diferitele opțiuni de alocare a activelor acumulate pentru finanțarea pensionării, într-un mod care să asigure coerența cu proiectarea fazei de acumulare.”, se recomandă crearea cadrului legal privind plata pensiilor private.>>
Este de admirat că, pentru acest domeniu, Grupul de lucru pentru pensii private al O.E.C.D. a formulat o singură recomandare prioritară!
Totuși, a trecut mai bine de un an de la emiterea recomandării și nu s-a găsit timp pentru a fi organizată, la inițiativa Consiliului A.S.F., o dezbatere dedicată în cadrul Grupului consultativ de dialog permanent în domeniul protecției consumatorilor de servicii financiare nebancare referitoare la imperativul rezolvării recomandării formulate de O.E.C.D. cu privire la acest cadru legal, care, în foarte multe aspecte privește și protecția consumatorului de servicii financiare. Nu a fost, din câte cunosc eu, nici o altă întâlnire la inițiativa A.S.F., care să reunească toți stakeholderii, printre care și reprezentanții asociațiilor de consumatori și reprezentanții consumatorilor din România la grupurile de profil din cadrul autorităților europene.
Aflăm din expunerea de motive de pe site-ul S.G.G. că, după vacanța de vară, în septembrie 2024, s-a constituit un Grup de lucru inter-instituțional format din reprezentanții Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Finanțelor, Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) și Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.).
Apoi, la un an de la formularea recomandării, se pune în consultare publică proiectul elaborat de grup, cu o vădită grabă, dată de termenele cam strânse care derivă din procesul de aderare a României la O.C.D.E.. Urgența Guvernului de a-și face temele restante poate fi detectată prin faptul că, deși pe site-ul Secretariatului General al Guvernului acest proiect apărea la ca fiind un proiect de act normativ care „ar putea fi inclus” în ședința Guvernului României, în lista extrem de stufoasă a acelei zile, era poziționat pe primul loc, dar fără a se preciza că este ”în primă lectură”. Proiectul a și fost inclus în ședința respectivă.
Această primă lectură din 8 august se pare, însă, că a fost destul de prost primită și nu neapărat de participanții la ședință, cât ... de publicul larg, care va „beneficia” de reglementare. Dar s-au auzit și voci ale parlamentarilor din coaliție, care au fost la rândul lor surprinși nu doar de conținutul propunerii de lege, ci și de lipsa de comunicare anterioară pe această propunere. Nici alți parteneri sociali nu au fost mai puțin uluiți, și anume sindicatele și asociațiile de consumatori ( în special cele care se ocupă cu protecția consumatorilor de servicii financiare), deși domeniul abordat este de maxim interes pentru aceștia: numărul persoanelor asupra cărora va avea efect actul propus, atunci când va deveni lege, e de ordinul a milioane de viitori beneficiari ai fondurilor de pensii , actualii contributori sau ”membri”, după cum sunt numiți în document. În temă, par a fi fost doar cei din industria de profil!
Cu privire la inițiativa respectivă, din Dispozițiile tranzitorii și finale, reiese că, pentru a se realiza reglementarea plătii pensiilor private, domeniul de acțiune vizează trei acte normative: Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat; Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative; Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale, adică acele legi care au stabilit în țara noastră sistemul Pilonilor de pensii. În caz de adoptare (atenție, deocamdată este doar un proiect!) va intra în vigoare la 1 an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin reforma sistemului de pensii din perioada 2005-2008 care a adus schimbări ample, menite să pună în acord sistemul existent atunci cu cele din statele Uniunii Europeană la care țara noastră candida, s-au pus bazele organizării actuale pe bază de piloni. Primele schimbările au fost făcute prin intrarea în vigoare a Legii nr. 411 din 18 octombrie 2004 privind fondurile de pensii administrate privat. În momentul de față, sistemul de pensii din România este structurat pe patru piloni de pensii: Pilonul I, adică sistemul public de pensii, Pilonul II reprezintă pensia privată obligatorie (Pilonul I și Pilonul II sunt obligatorii). Au urmat apoi Pilonul III – facultativ, care cuprinde fonduri administrate de către companii specializate, pentru contribuțiile voluntare ale persoanelor la aceste fonduri. Ultimul Pilon reglementat a fost cel al pensiilor ocupaționale (Pilonul IV, facultativ), prin Legea nr.1 2020, care reprezintă o pensie suplimentară la care contribuie angajatorul și/sau angajatul, în plus față de pensia obligatorie.
Scânteia care a aprins discuțiile se referă la modul de plăți din Pilonul II, care are un rol social important, dacă observăm modul de formare și scopul urmărit: Pilonul II de pensii, cunoscut și ca pensia privată obligatorie, are rolul de a suplimenta venitul obținut din pensia de stat (Pilonul I) prin acumularea și investirea unei părți din contribuțiile individuale la asigurările sociale. Pilonul II de pensii sau pensia privată obligatorie este o formă de pensie administrată privat la care contribuie obligatoriu toți angajații cu vârsta de până la 35 de ani și opțional cei cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani. Mărimea contribuției este în momentul de față de 4,75% din venitul brut al asiguratului, cotă care se aplică începând cu 1 ianuarie 2024, însă anterior acestei date era de 3,75% din salariul brut lunar. Adică, este o proporție certă din sume variabile. Pilonul II administrat privat reunește peste 8 milioane de participanți, iar valoarea totală a activelor fondurilor de pensii private din era de 156,44 miliarde lei la sfârșitul anului 2024, conform Raportului Autorității de Supraveghere Financiară. Periodic, reprezentanții industriei de asigurări, anunțau public nivelul de rentabilitate al acestui Pilon și comparații cu diverși indicatori economici. Astfel, în iunie 2023 am fost anunțați că, de la lansarea sistemului și până în prezent, randamentul mediu anualizat al fondurilor de Pilon II a fost de 7,41%, comparativ cu o rată medie anuală a inflației de 4,38% pentru aceeași perioadă. Și multe alte comparații cu alți indicatori, precum ratele dobânzii la depozitele bancare, dobânzile la titlurile de stat etc, unde fondurile din Pilonul II ieșeau câștigătoare cu un avans serios.
Dincolo de propunerea de lege, care a fost prezentată în prima lectură și care poate fi mult modificată pentru a reprezenta mai bine interesele celor care vor încasa banii din fond, anumite lucruri nu au fost gestionate bine.
Ar fi trebuit ca, având și aceste date privind performanțele Pilonului II , să fi fost o prezentare și o discutare din timp a proiectului cu toate părțile interesate. Mai ales că după cutremurul mediatic produs după aflarea intenției de legiferare, cum mulți dintre cetățenii României încă au o educație financiară precară, fără o punere într-un limbaj inteligibil, simplu, aceștia nu vor putea să tragă singuri concluziile necesare în urma comparării diverselor tipuri de plasamente sau de asigurări. Altfel ar fi stat lucrurile dacă finalizarea proiectului dacă era însoțită de o campanie de comunicare. Asociațiile de consumatori sunt vectori importanți, dar nu-mi amintesc să fi fost cooptată.
Ar fi fost și mult mai ușor de demonetizat una dintre primele opinii care se vehiculează după ședința de Guvern din 8 august, nefericit plasată în contextul unor măsuri de austeritate și de creșteri de taxe, deoarece percepția negativă a fost alimentată și cu corelarea cu decizia de a se reține, de la 1 august 2025, la plata activului acumulat la Pilonul II și Pilonul III, contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10% pentru partea din venitul din pensie care depășește 3.000 lei.
Astfel, concluzia celor care nu au stat sau nu au capacitatea să analizeze datele de la fondurile de pensii Pilon II a fost aceea că "nu mai sunt bani pentru a fi retrași toți banii odată, la pensionare!".
Total eronat, însă lipsa de comunicare va face ca, pe lângă nemulțumirile strânse, industria să sufere din cauza decredibilizării în ochii contributorilor la acest pilon. Luptă-te cu asta, post factum! Dar nu este problema mea.
Revenind la proiect și la funcționarea planurilor de pensii: în momentul pensionării, urmează așa-numita fază a de-cumulării, practic plata banilor strânși de-a lungul timpului în fondul respectiv pentru care a optat sau unde a fost alocat membrul respectiv, cel care va încheia, atenție! un contract de plată, numit ca atare în propunerea în discuție. De aici, însă, încep diferențierea și limitările față de situația curentă, când banii strânși in contul din Pilonul II pot fi retrași integral în momentul pensionării pentru limita de vârsta sau înainte, în cazul pensionării pentru invaliditate. (În cazul decesului, banii rămân moștenitorilor legali sau testamentari, la fel ca un cont bancar).
În propunerea care a intrat în ședința din 8 august în prima lectură, la articolul 55 este precizat:
Art. 55 – Posibilitatea obținerii unui avans din pensie
(1) Membrul unui fond de plată poate primi maximum 25% din valoarea activului său personal transferat
către fondul de plată, la cerere, o singură dată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plății pensiilor lunare.
(2) Opțiunea prevăzută la alin. (1) este prevăzută în contractul de plată. .
(3) Dreptul membrului de a primi echivalentul a maximum 25% din valoarea activului său personal
transferat către fondul de plată se acordă pentru fiecare cont individual de pensii private deținut de către
membru. (de ce, oare, nu e nicio distincție între Pilonul II, III și IV?, n.n.)
Cum s-a decis avansul de 25%? De ce nu 30%? Sau 50%? De ce nu toată suma, cum este acum? Așadar, ar fi fost mult mai bine dacă A.S.F. , eventual Ministerul Muncii, pentru Pilonul II, veneau cu ceva mai multe explicații privind sustenabilitatea pe termen lung a acumulărilor în fonduri, decât o trimitere la ... o geografie mai apropiată, adică vecina Bulgaria (cu o populație sensibil mai mică decât România), chiar dacă, demografic, sunt similitudini. Sunt câteva state care ar putea să constituie exemple de bune-practici, cum ar fi Spania sau Franța.
O altă chestiune percepută ca o nedreptate a fost și faptul că proiectul mai prevede, de exemplu, câteva tipuri de pensii. Astfel, vor exista pensii de tip retragere programată și pensiilor viagere.
La pensia programată, când se vor primi de către pensionar plăți lunare pe o perioadă limitată de timp (maximum 10 ani), valoarea pensiei lunare va fi egală cu indemnizația socială pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii (!), iar în cazul decesului înainte de a primi toți banii, moștenitorii sau persoanele desemnate vor primi suma rămasă. De ce se alege ca referință indemnizația socială pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, nu se spune în vreun document care să fundamenteze și să însoțească propunerea! Dacă am fi avut ceva explicații de la Ministerul Muncii sau de la A.S.F., în cadrul vreunei dezbateri organizate pe subiect, poate am fi fost mai lămuriți, decât dacă parcurgem cele câteva rânduri din expunerea de motive care fac referire la niște valori mediane și atât!
”Propunerea referitoare la suma minimă necesară pentru dobândirea unei pensii private, a avut în vedere următoarele considerații: la data de 31.12.2024, valoarea indemnizației sociale stabilită pentru pensionarii din sistemul public de pensii era de 1.281 lei, valoarea medie a contului pentru Pilon II era de 18.381 lei, iar valoarea mediană a contului Pilon III era de 14.352 lei. Astfel, 12 indemnizații sociale = 12*1.281 lei = 15.372 lei”.
Ce rost are să facem valori mediane pentru Pilonul III unde contribuția ține strict de puterea financiară a unui individ?!
Noi știm că indemnizația socială pentru pensionari, în sistemul public, este o sumă suplimentară acordată pensionarilor ale căror venituri din pensii nu depășesc un anumit prag, pentru a le asigura un venit minim garantat. Adică, este vorba despre persoane cu situație financiară precară. Însă, cum la pensia programată pe perioada de 10 ani, valoarea pensiei va fi egală cu acest nivel, rezultă că, Pilonul II va avea pronunțate caracteristici de solidaritate și redistribuire (specifice de fapt, Pilonului I, pensiile de stat), deși modul de contribuție de-a lungul vieții (o cotă fixă din valori variabile), plus posibilitatea de a verifica pe parcursul cotizării a unităților acumulate induc ideea că Pilonul II funcționează pe baza principiului contributivităţii. Dacă se ... redistribuie altora emolumentul activului personal în faza de de-cumulare, de ce să nu se contribuie la nivelul venitului minim brut pentru fiecare contributor Pilon II, ca să nu se simtă nimeni nedreptățit!
Nu a luat nimeni în considerare că se nasc inechități între cei care au contribuit mult, și unii … care au venit cu mult prea puțin? Doar de câțiva ani salariul minim a crescut mai accentuat și valoarea contribuțiilor la pensiile publice la fel. Doar începând cu 2022, anul adoptării Directivei salariului minim european, a început să crească mai accelerat salariul minim la nivel național.
După ședința din 8 august 2025, Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) simte nevoia să vină cu un comunicat, în care precizează că „banii acumulaţi în Pilonul 2 şi 3 rămân ai participanţilor şi beneficiarilor, dreptul acestora de proprietate nefiind afectat de proiectul de lege în dezbatere”.
Poate că dreptul de proprietate nu o fi afectat, dar, limitat este cu siguranță. Prin proiectul promovat zilele trecute, dreptul de a dispune (un atribut al dreptului de proprietate privată) va fi semnificativ afectat (mai ales dacă s-ar aplica Pilonului III !) Ar fi fost foarte mult de discutat pe această temă, cel mai probabil, proiectul va trebui să fie supus și unui control al constituționalității.
Așadar, dacă tot sunt atât de multe constrângeri cum ar fi riscul de deces înainte de epuizarea contului, riscul de inflație, scăderea rentabilității fondului etc de ce mai trebuie să fie suportate și foarte multe limitări?
După discuțiile din spațiul public, începând de ieri, cei care au sperat că Pilonul II le va lăsa toate opțiunile pe care o asigurare privată de pensii le are în componență, s-au lămurit rapid că, dacă acest proiect va fi adoptat în forma propusă vineri, limitările vor fi atât de mari, încât cei cărora li se va aplica actul normativ prin iminența împlinirii vârstei de pensionare, își pun problema dacă nu cumva între Pilonul I și Pilonul II diferențele se șterg atât de mult, încât vor regreta că nu au depus din timp (și) sume de bani în conturi de economii, la care să aibă acces rapid și integral în caz de nevoie urgentă sau datorită unei boli cu final nefericit. Mai ales că la prima citire pare că proiectul nu distinge între piloni!
Oricum, percepția publicului neavizat a fost aceea că „se va naționaliza” Pilonul II de pensii, viziune destul de apocaliptică și care, probabil, se datorează și unei încercări anterioare eșuate de a aneantiza acest pilon, pentru care A.S.F. a trebuit din greu să dreagă lucrurile, explicând în aprilie 2017 că fondurile de pensii din România nu pot fi naționalizate: https://asfromania.ro/ro/a/1357/preciz%C4%83rile-pre%C5%9Fedintelui-asf-cu-privire-la-dezbaterile-care-au-avut-loc-%C3%AEn-ultima-perioad%C4%83,-cu-privire-la-fondurile-de-pensii-obligatorii-administrate-privat-%28Pilonul-ii%29
Multe alte prevederi din această propunere de lege necesită atenție sporită, cum ar fi prevederi destul de lacunare, de exemplu o trimitere la niște ”comisioanele legale” sau acele prevederi care privesc stabilirea unui comision lunar de administrare din activul fondului de plată care nu poate depăși 0,05 % din acesta. Cum s-a stabilit nivelul maximal de 0,05%, impactul pe care-l va avea asupra unor persoane aflate în vulnerabilitate, cât de transparentă va fi comunicarea privind perceperea/ modificarea comisioanelor? Va veghea cumva și Consiliul Concurenței astfel încât furnizorii să nu tindă la o aliniere de comisioane? Ne putem aștepta, cumva, să fie o competiție între furnizori în a oferi comisioane cât mai reduse sau, așa cum deja ne-am obișnuit din exemplul industriei bancare, comisioanele vor tinde permanent la niveluri cât mai înalte, dacă se poate egale cu limita maximă? Mai ales că la Pilonul II, unde din cauza obligativității și a unei anumite absențe a obișnuinței cetățeanului de a-și verifica periodic fondul, dar și pe ceilalți furnizori, nu se poate spune că alegerea fondului a fost făcută tocmai după cercetări amănunțite de către foarte mulți dintre cei înrolați, chiar și din cauza educației financiare precare a acestora. Așadar, este o muncă de dus despre cum se vor putea feri aceștia ca sumele strânse în fondurile lor nu vor fi ronțăite de comisioanele respective, dar și de inflație.
Un lucru este clar: în cazul materializării riscului de longevitate (membrul, adică pensionarul, trăiește foarte mult) am înțeles că varianta nu este tocmai pe placul industriei, deoarece trebuie să-și onoreze obligația de plată pe o perioadă îndelungată! Însă, la cum arată situația din România din punctul de vedere al speranței de viață – suntem o generație de sacrificiu! – cum spune o cunoștință de-a mea, mai degrabă și mai iminent decât acest risc, viitorii pensionari vor trebui să facă față riscului inflației, mai ales că austeritatea impune renunțarea la recalculări și majorări de pensii. De altfel îngustarea opțiunilor celui ajuns la pensie este imensă, pentru că, la varianta de la articolul 60, Pensia de tip retragere programată se spune:
(4) Valoarea plății lunare aferente pensiei de tip retragere programată este prevăzută în contractul de plată și este egală cu valoarea indemnizației sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, cu excepția ultimei plăți lunare, care va fi o plată reziduală.
Apoi, la (5) Valoarea pensiei lunare se actualizează anual de către furnizor, în conformitate cu valoarea
indemnizației sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii în anul respectiv.
Atât și nimic mai mult!
Excepția prevăzută la punctul 6 este atât de neclară în lipsa unor exemple de calcul concrete, încât sunt precaută în a spune că aduce speranțe de echitate pentru cei care au contribuit mai mult.
(6) Prin excepție de la alin. (4), în cazul în care valoarea activului personal utilizat pentru încheierea
contractului de plată, în corelație cu valoarea pensiei lunare menționată la alin. (4), determină o perioadă de plată mai mare de 10 ani, pensia lunară poate depăși limita stabilită la alin. (4), cu condiția ca durata totală a plăților să fie de cel puțin 10 ani.
Așadar, dacă am sperat că alegând un anumit fond voi obține pentru contribuțiile făcute de-a lungul timpului cea mai bună performanță, toată strădania va fi ștearsă de această nivelare, care, din nou, va face ca milioane de contributori să se întrebe dacă nu performau mai bine banii lor în alte genuri de plasamente, pe cont propriu, de exemplu in titlurile de stat, în care investesc și o mare parte din bani și fondurile, datorită cerințelor prudențiale. La acestea se adaugă acele limitări de a dispune de suma din activul personal din fond. Dar, cel mai probabil, dacă nu sunt aduse modificări care să re-apropie funcționarea pilonului II de așteptările și caracteristicile de care au beneficiat cohortele anterioare, până și piața muncii se va adapta și va ocoli pur și simplu din timp sistemul de stat, cu consecințe catastrofale asupra pensiilor aflate în plată.
În lipsa unor indicii despre cum s-a ajuns la acest artificiu al introducerii valorii indemnizației sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii (chiar si cu perspectiva luminoasă a actualizării anuale) ne vom întreba de ce A.S.F. și Ministerul Muncii nu au făcut consultări cu privire la această perspectivă asupra modului de plată a pensiilor private.
Citiți continuarea articolului în Hotnews.ro: https://hotnews.ro/banii-din-pilonul-2-o-lege-pentru-viitorii-pensionari-nu-doar-pentru-o-c-d-e-2042129
